Csillag inaktívCsillag inaktívCsillag inaktívCsillag inaktívCsillag inaktív
 

Datorită aşezării sale favorabile Zăbala dispune de o infrastructură bine construită, căile de circulaţie se intersectează pe teritoriul comunei.Pe aici trece şi calea ferată, comuna fiind străbătută de linia Sfântu Gheorghe-Breţcu.Marea parte a localnicilor este de naţionalitate maghiară, jumătate din cei cinci mii de locuitori ai comunei trăiesc la Zăbala. În ceea ce priveşte ocupaţia lor, ei sunt agricultori, crescători de animale sau se ocupă cu exploatarea lemnului, foarte mulţi dintre tineri s-au angajat în oraş. Convieţuirea locuitorilor satelor este paşnică, indiferent de apartenenţa etnică sau religioasă. Dintre cei cinci mii de locuitori ai comunei opt sute sunt de etnie română, al căror majoritate locuieşte la Zăbala şi la Pava.

Centrul de Informare Turistică de la Zăbala are ca misiune promovarea valorii naturale și culturale a regiunii Zârna.  Scopul nostru este de a împărtăși  informații și curiozități despre ofertele  și atracțiile turistice ale zonei. 
Furnizăm informaţii necesare turiştilor despre cazare, transport, obiective de vizitat, monumente si atracţii turistice, oferte ale operatorilor locali, programe si evenimente ale comunităţii locale. Oferim vizitatorilor o gamă largă de materiale informative, hărti, pliante şi broşuri. 
 
 
Centru Local de Informare Turistică
Adresa:
527190 - Zăbala
E-mail:
Ez az e-mail-cím a szpemrobotok elleni védelem alatt áll. Megtekintéséhez engedélyeznie kell a JavaScript használatát.
Web:
zernye.ro

Un loc ideal pentru excursii, care aparţine de Zăbala este locul numit Csipkes, care găzduieşte tabere şcolare.Copiii sunt cazaţi în confortabile căsuţe de lemn. Mediul este favorabil organizării excursiilor de cunoaştere a naturii, dar merită să vizitezi locurile acestea şi pentru frumuseţea peisajului. Regiunea Zăbalei oferă nenumărate posibilităţi pentru oaspeţi.Pe o rază de 30 de km poţi pescui, poţi merge cu schiurile sau poţi face drumeţii.Pădurile întinse şi fauna bogată este favorabilă vânătorilor amatori. În doar trei ore de mers pe jos poţi parcurge o diferenţă de altitudine de 540 de metri, până la vârful Lakocza, cel mai înalt punct al Covasnei, de unde se deschide o panoramă deosebită.

Cele mai cunoscute atracţii ale Zăbalei sunt castelul şi parcul Mikes.Parcul Mikes are o suprafaţă de 14 hectare. Iniţiatorul şi administratorul arboretului a fost contele Mikes Armin, care a adus specii rare din străinătate. Azi în parc se găsesc aproape 170 de specii de plante. Castelul familiei Mikes, cu valoare de monument se înălţa deja la începutul secolului al XVII-lea.De-a lungul secolelor a fost reconstruit de mai multe ori. Printre proprietari era şi Mikes Pal, tatăl lui Mikes Kelemen. Aprodul lui Rakoczi Ferenc al II-lea, autorul scrisorilor din Turcia aici şi-a petrecut copilăria. În anul 1867 contele Mikes Benedek a reconstruit castelul în stil elveţian, atunci şi-a căpătat castelul aspectul actual.

În acest castel a fost celebrată faimoasa nuntă a lui Apor Lazar cu Imecs Judit, la care alături  de nobilimea Ardealului şi Ţinutului Secuiesc a participat şi domnitorul Bethlen Gabor. În castelul Mikes s-a născut Miko Imre, om de stat, de ştiinţă, scriitor, fondatorul Organizaţiei Muzeului din Ardeal şi al Colegiului Secuiesc Miko.Miko Imre a fost preşedintele Marii Adunări Secuieşti de la Lutiţa din data de 16-17 octombrie. La a 100-a aniversare a naşterii sale în data de 4 septembrie 1905 la Zăbala s-a organizat o festivitate de amploare. Cu această ocazie Colegiul Secuiesc Miko a aşezat o placă memorială pe peretele castelului.Azi castelul reprezintă din nou proprietatea familiei Miko, folosită ca hotel împreună cu vila elveţiană.

Între Tamaşfalău şi Zăbala se află muntele Tatarhalom, având o altitudine de 567 metri. Acest munte este o rezervaţie arheologică. Muntele se numeşte Tatar ( tătar) deoarece aici a avut loc un însemnat eveniment istoric. Tătarii au invadat Ardealul în 1658, pustiind totul în calea lor.  Localnicii de la Zăbala şi cei din regiune s-au refugiat pe muntele Tatarhalom, luptând vitejeşte şi reţinându-i pe tătari , salvând astfel o parte a Ardealului de duşmani. Cealaltă însemnătate a muntelui este mărturia sa în demonstrarea prezenţei de o mie de ani a maghiarilor pe aceste meleaguri. Colectivul Muzeului Naţional Secuiesc de la Sfântu-Gheorghe a desfăşurat pe munte cercetări arheologice în 1970, unde au descoperit un cimitir de pe vreamea încălecării. Cele 192 de morminte descoperite oferă date însemnate legate atât de trecutul comunei Zăbal, cât şi de istoria întregului Ţinut Secuiesc.

Descoperirile atestă faptul că deja în secolul al XI-lea ţinutul era locuit de populaţie maghiară. Cel mai de timpuriu document care aminteşte existenţa Zăbalei datează din 1466. Conform tradiţiei denumirea provine de la „uleiul de ovăz”, sau de la cetatea construită pentru închiderea hoţilor.Comuna a jucat un rol important în viaţa Scaunului şi a secuimii, aici s-a ţinut marea adunare a secuilor în 1466. Evenimentele din istoria Zăbalei sunt strâns legate de istoria familiei Mikes, al cărei membrii s-au remarcat cu talentele lor politice şi militare. Aici s-a născut contele Miko Imre , „Szechenyi al Ardealului”, precum şi contele Mikes Kelemen, căpitan al grănicerilor, care s-a stins în atacul de la Sibiu, luptând în oastea generalului Bem.


 RELIGII

Din punct de vedere religios, credincioşii sunt  împărţiţi în proporţie egală între religia reformată şi cea catolică, dar şi numărul credincioşilor ortodocşi este considerabil.

REFORMATUS2

 Biserica reformată este una dintre elementele specifice ale arhitecturii gotice din Transilvania, se presupune că a fost construită din pietrele unei vechi cetăţi, aflate în acest loc. Zidul de cetate din jurul bisericii a fost construit în secolul al XV-lea. Până în secolul al XVIII-lea zidul era înconjurat de un şanţ de apă, peste care un pod ducea până la clădire. Biserica –cetate avea un rol important în apărare până în secolul al XVIII-lea. Intrarea de sud şi de vest a sanctuarului este împodobită de rame de uşi cu închidere liniară sculptate în stil renascentist, care sunt considerate cele mai frumoase în Ţinutul Trei Scaune.Biserica a fost deteriorată de-a lungul timpului de mai multe cutremure, ultimul fiind în 1977.

În timpul lucrărilor de renovare au fost descoperite elemente din secolul al XV-lea: o cabină de proporţii mici în stil rustic, şi o uşă scuptată în stil gotic târziu pe peretele de nord al sanctuarului. Interesante în spaţiul interior sunt pietrele în formă de capete de bărbaţi, amintite de tradiţie ca şi capete de tătari. Plafonul este ornat de 124 de casete. Casetele de lemn reprezintă cea mai maghiară variantă a elementelor florale renascentiste din Ardeal.  Casete pictate asemănătoare pot fi văzute lângă orgă. Spaţiul din faţa bisericii-monument este decorat din 1991 de statuia lui Miko Imre, creaţia lui Petrovics Istvan.

KATOLIKUS

Biserica romano-catolică

REFORMATUS

Biserica reformată

În spatele bisericii reformate se află o capelă reformată, nu departe de acestea se vede biserica romano-catolică.Biserica romano-catolică a fost înălţată în 1860, în cinstea Sfintei Cruci, până atunci credincioşii foloseau capela de lângă castelul Mikes, capelă demolată în anii 1950. Biserica a fost construită de Mikes Benedek, folosind pietrele fostei capele. Clădirea parohială este donaţia conţilor Mikes, care a fost reconstruită între 1984-1990.

În anul 1832 s-a construit biserica de lemn a ortodocşilor de dimensiuni reduse, în care se găsesc icoane foarte valoroase.Datorită creşterii numărului de localnici români s-a construit o nouă biserică ortodoxă între 1939-1942, în faţa intrării în parcul Mikes.


Atracţii ale aşezării sunt muzeul etnografic al ceangăilor şi casa secuiască- muzeu. Vizitatorii pot vedea aici tradiţiile locale, elementele culturii arhitecturale locale, porturi populare secuieşti şi româneşti, obiecte de ceramică.Casa-muzeu a fost înfiinţată de dr.Pozsony Ferenc în 1974, pe teritoriul căreia într-o clădire ca o şură în septembrie 2003 s-a deschis expoziţia cu caracter permanent, cu tema arta populară tradiţională  a maghiarilor ceangăi ,în organizarea Sociatăţii Etnografice Kriza Janos.

În sala mare a clădirii un bogat material fotografic şi cartografic prezintă structura satelor maghiare moldoveneşti, şi arhitectura tradiţională. La parter poţi vedea interioare de case din Gorzafalva, Leszped şi Pusztina, precum şi obiecte de ceramică renumite în lumea întreagă, s-a expus totodată şi dotarea originală a unui atelier de olărit şi uneltele de lucru.În galeria de la etaj vizitatorii pot face cunonoştinţă cu obiecte de uz casnic de la Ghimeş şi piese din portul popular.

SCURT ISTORIC AL MUZEULUI

Colecţia a fost fondată la începutul anilor 1970 de către POZSONY Ferenc. Din 1974 a fost depozitată într-o casă ţărănească, construită la începutul secolului 20. În deceniul următor colecţia s-a dezvoltat şi cu obiecte din diferite zone etnografice ale Ardealului şi Moldovei. În anul 1993 a fost organizată prima expoziţie intitulată: Arta tradiţională din Zăbala. În anul 2003 a fost deschisă prima expoziţie permanentă, Cultura tradiţională a ceangăilor din Moldova. După aceea colecţia treptat a fost inventariată, descrisă şi digitalizată de către studenţii de le secţia de etnologie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. În anul 2004 a fost constituită Asociaţia Pro Museum Zăbala, astăzi proprietarul colecţiilor şi imobilelor.

Din anul 2005 colecţia a devenit o secţie externă a Muzeului Naţional Secuiesc din Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna. Din anul 2007 a fost demarată integrarea colecţiei în circuitul naţional muzeal din România şi acreditarea ei. Expoziţiile sale începând din anul 2003 pot fi vizitate. Muzeul Etnografic Ceangăiesc - filiala Muzeului Naţional Secuiesc - în decembrie 2007 a primit aviz prealabil de funcţionare din partea Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional. Instituţia este susţinută de Consiliul Local al Comunei Zăbala, de Consiliul Judeţean Covasna, cât şi de diferite fundaţii culturale. 


 

Trecutul istoric al Zăbalei demonstrează faptul că în comună de-a lungul timpurilor s-a derulat o viaţă socială, politică , culturală dinamică, fapt ilustrat şi de apariţia timpurie a instituţiilor de educaţie.Şcoala evanghelică-reformată s-a înfiinţat în 1585, a funcţionat continuu timp de mai multe secole. Odată cu reorganizarea sistemului de învăţământ în 1873 s-a format şcoala generală, din acest motiv şcolile bisericeşti s-au desfiinţat.

În zilele noastre comuna dispune de 13 unităţi de învăţământ, clasele I-VIII funcţionează doar la Zăbala şi Tamaşfalău. Parte integrantă a educaţiei în satele comunei este păstrarea tradiţiilor, a culturii populare. Un reprezentant însemnat al acestei idei este formaţia de dans popular Gyongyharmat.Formaţia prezintă diferite tipuri de dans la nenumărate manifestări, de această dată în cadrul Zilelor de la Zăbala, spre marea bucurie a spectatorilor.În fiecare an se organizează Zilele de la Zăbala, manifestarea de două zile fiind colorată de o mare varietate de programe.

www.scoalazabala.ro

 

Search

Language