Peteni

La nord  de Surcea se află Peteni, care aparţine de Zăbala.Este o veche aşezare locuită de maghiari, fapt demonstrat şi de descoperirile arheologice din cimitirul din partea de sud a satului. Obiectele din secolele XII-XIII, găsite aici, ne amintesc de mormintele de pe vremea lui Arpad.Peteni era singurul sat de iobagi din Ţinutul Trei Scaune. Locuitorii erau iobagii familiei Mikes, care s-au eliberat în 1848.

Despre biserica din evul mediu din sat nu există documente scrise, dar cert este că o parte a bisericii actuale a fost biserica credincioşilor romano-catolici din localitate până în anul 1711 .Atunci s-a construit biserica actuală în cinstea Sfântului Assissi Ferenc.Pictura de pe altar îl reprezintă pe Sf.Ferenc şi a fost realizată în 1762.Clădirea a suportat în 1823 renovări de proporţii, în 1825 s-a ridicat şi un turn. În acelaşi an a fost realizat spaţiul pentru orgă, instrumentul este originar din atelierul creatorului de orgi din Târgu-Secuiesc, se pare că meşterul a realizat orga în 1891, cu puţin înainte de moarte. În turn sună două clopote: clopotul mare a fost turnat în cinstea apărătorului bisericii, iar clopotul mic în cinstea Maicii Domnului. Educaţia copiilor se desfăşoară în şcoala cu clasele I-IV. Peteniul este renumit pentru apele sale minerale,ale căror efect binefăcător este cunoscut de secole.Băile Fortyogo, de la marginea satului au fost vizitate de foarte mulţi încă din anii 1800. Aici erau primiţi cei cu afecţiuni reumatice, nu numai din împrejurimi, ci şi de pe meleaguri îndepărtate, deoarece conform bătrânilor apele acestea aveau efecte miraculoase. Timp de mai multe decenii băile trăiau doar în amintire , dar în 2008 localnicii, consiliul local, satele înfrăţite, întreprinzătorii şi specialiştii din turism şi-au unit forţele, pentru ca azi apele să fie folosite ca băi. Au fost construite două bazine de lemn, una de 4ori 4 metri, alta de 2ori3 metri, cel din urmă pentru copii.

Băile populare s-au îmbogăţit cu elemente ale culturii suedeze şi finlandeze: aici, la faţa locului pot fi folosite o saună de 8-10 persoane, cu lemne şi un vestiar.Pe peretele clădirii se prezintă în mod detaliat efectul benefic al apelor minerale, pe lângă acestea vizitatorii pot face o incursiune în trecutul satului. La inaugurarea oficială a băilor reînnoite s-a organizat o petrecere de proprţii.Inaugurarea s-a încheiat cu bălăceală comună.

Atracţiile arhitecturale şi naturale ale Zăbalei sunt de nepreţuit, iar istoria ei reprezintă mereu  prilej de mândrie pentru  localnici.

PETOFALVA

    

Surcea
 
Aproape de Tamasfalău se află satul Surcea, care exista deja în timpul regelui Sf. Istvan, prima amintire scrisă datând din 1567.Numele şi l-a primit de la un nobil pe nume Szorcse. Familia Szorcsei a trăit aici timp de mai multe secole. Dintre aceştia s-a remarcat Ferenc, care a luptat alături de Szekely Mozes în bătălia de la Braşov, în 1603.

Locuitorii satului Surcea sunt de naţionalitate maghiară şi de religie reformată. În sat comunitatea reformată s-a format încă din anul 1663. Fosta biserică de lemn a fost demolată, în locul ei s-a construit în 1840 biserica de azi.Sursa de trai a localnicilor este agricultura şi creşterea animalelor, pe terenurile de bună calitate se cultivă mai ales cartofi.

Datorită posibilităţilor regiunii turismul pescăresc este în dezvoltare.Pe una dintre braţele pârâului Feketeugy s-a amenajat un heleşteu, care în zilele noastre este un loc agreat pentru pescuit şi excursii. În fiecare an în heleşteu toamna sunt înmulţiţi peştii. În heleşteu se găsesc ştiuca, bibanul, în afară de acestea crapul şi alte specii de peşti.
 
SZORCSE

       

La vest de centrul comunei se află Tamaşfalău. Numele l-a primit de la fondatorul satului „ familia Tamas". Tamas Gergely şi Gyorgy au luptat vitejeşte în oastea lui Zsigmond în anul 1415 împotriva turcilor. Din acest motiv au primit rang de nobili şi proprietăţi, pe care în acelaşi an au fondat satul Tamaşfalău.Timp de 179 de ani satul a fost locul în care trăia familia Tamas.După dispariţia familiei pământurile au intrat în proprietatea familiei Thury, apoi Banyai. Castelul familiei Thury este monument, care în 1970 a devenit cămin cultural.

Marea majoritate a locuitorilor de la Tamaşfalău este de religie reformată. Se ocupă în primul rând cu agricultura şi creşterea animalelor, deoarece pământul de lângă pârâul Feketeugy este teren arabil de bună calitate. În sat funcţioneză şcoală cu predare în limba maghiară cu clasele I-VIII.

TAMASFALVA


TAMAS1
Satul Pava, o aşezare mică, s-a alipit de partea de sud a comunei Zăbala. În cadrul restructurării teritorial-administrative a ţării ,în anul 1968 satul a fost lipit de Zăbala .Conform tradiţiei satul şi-a primit numele de la multitudinea de păuni care trăiau în păduri.În perioada domniilor satul era renumit pentru creşterea şoimilor.La recensământul din 1635 s-au înregistrat 17 familii de şoimi, dintre acestea cele mai însemnate erau familiile Marti şi Gal. Şoimarii nu erau datori nici cu impozitele, nici cu serviciul militar, dar erau obligaţi să trimită în curtea domnitorilor şoimi dresaţi pentru vânătoare.Legendarul vârf de stâncă Solyomko sau Somko se referă la căminul şoimilor. Una dintre renumitele familii din trecut era familia Vajna, care în anul 1621 şi-au câştigat titlul de nobili de la domnitorul Bethlen Gabor.Câţiva dintre membrii familiei Vajna, în diferitele părţi ale ţării au depus o importantă activitate ştiinţifică.

Locuitorii Pavei sunt de religie reformată, biserica a fost reconstruită în forma actuală în 1902. O parte din zidul bisericii construită în secolul al XIV-lea se mai află lângă turn. În peretele de nord-est a sanctuarului se vede piatra funerară a familiei Marti, pe stema lor fiind şoimul, păunul şi sabia. Amvonul de piatră datează din anul 1763.Orga a fost realizată de Kolonics Istvan.

Date despre educaţia din sat sunt din anul 1768, atunci copiii erau educaţi în şcolile bisericeşti reformate, care s-au transformat în 1874 în şcoli generale. Azi copiii studiază în clasele I-IV.