Zăbala este una dintre comunele cu populaţie numeroasă din judeţul Covasna, situată la poalele Munţilor Ţinutului Trei Scaune, în fostul Scaun Orbai.Această aşezare istorică se află într-o vale în formă de U, de-a lungul pârâului cu acelaşi nume, la 12 km de Târgu-Secuiesc,la 8 km de Covasna şi la 20 de km de reşedinţa de judeţ, Sfântu-Gheorghe.Munţii aflaţi în împrejur sunt acoperiţi de păduri înteinse,populate cu o faună bogată.

Administrativ de Zăbala mai aprţine şi Peteni, Tamaşfalău şi Surcea.Între Tamaşfalău şi Zăbala se află muntele Tatarhalom, având o altitudine de 567 metri. Acest munte este o rezervaţie arheologică. Muntele se numeşte Tatar ( tătar) deoarece aici a avut loc un însemnat eveniment istoric. Tătarii au invadat Ardealul în 1658, pustiind totul în calea lor.  Localnicii de la Zăbala şi cei din regiune s-au refugiat pe muntele Tatarhalom, luptând vitejeşte şi reţinându-i pe tătari , salvând astfel o parte a Ardealului de duşmani. Cealaltă însemnătate a muntelui este mărturia sa în demonstrarea prezenţei de o mie de ani a maghiarilor pe aceste meleaguri. Colectivul Muzeului Naţional Secuiesc de la Sfântu-Gheorghe a desfăşurat pe munte cercetări arheologice în 1970, unde au descoperit un cimitir de pe vreamea încălecării. Cele 192 de morminte descoperite oferă date însemnate legate atât de trecutul comunei Zăbal, cât şi de istoria întregului Ţinut Secuiesc.

Descoperirile atestă faptul că deja în secolul al XI-lea ţinutul era locuit de populaţie maghiară. Cel mai de timpuriu document care aminteşte existenţa Zăbalei datează din 1466. Conform tradiţiei denumirea provine de la „uleiul de ovăz”, sau de la cetatea construită pentru închiderea hoţilor.Comuna a jucat un rol important în viaţa Scaunului şi a secuimii, aici s-a ţinut marea adunare a secuilor în 1466. Evenimentele din istoria Zăbalei sunt strâns legate de istoria familiei Mikes, al cărei membrii s-au remarcat cu talentele lor politice şi militare. Aici s-a născut contele Miko Imre , „Szechenyi al Ardealului”, precum şi contele Mikes Kelemen, căpitan al grănicerilor, care s-a stins în atacul de la Sibiu, luptând în oastea generalului Bem.